Decizia

Nici n-a trebuit sa mai astept mult... hotararea s-a luat irevocabil - nu, nu voi lovi niciodata. Fac asta atat pentru cei care nu mi-au gresit si care nu merita sa fie in aceeasi oala cu ceilalti cat si pentru mine, pentru omul din interiorul meu care a stiut dintotdeauna ca solutia nu e razbunarea sau ura, nu e plata cu aceeasi moneda...

Cred ca cel mai greu a fost sa ies din propria piele si sa ma vad cu ochi straini si obiectivi.. acei ochi nu au mai vazut o persoana slaba, o persoana nedemna, ci o fiinta perfect capabila sa-si schimbe radical viata, perfect capabila sa-si inradacineze puternic principii sanatoase, sa treaca peste obstacole, sa castige batalie dupa batalie cu ea insasi si, ca urmare a acestor realizari, sa se infatiseze lumii in cu totul alta formula, imbunatatita. Nu mai tin minte numarul situatiilor in care m-am dat batuta, in care m-am simtit prinsa ca intr-o cusca, alergand si obosind continuu pe o roata asemnatoare celei pentru hamsteri .. desprinderea a fost inimaginabil de grea mai ales fiindca de atatea ori istoria s-a repetat si de cate ori am incercat sa ma indepartez de roata in cauza m-am trezit iarasi prinsa in rotirea ei ametitoare. Au trecut cateva luni de atunci, de cand istoria s-a repetat pentru ultima oara. Inca ma mai sperie perspectiva unei recidive insa acum sunt pregatita, pregatita sa recunosc semnele si sa revin netulburata pe traiectoria drumului pe care mi l-am ales. Pentru scopul meu am stabilit un traseu cat se poate de precis... Pentru el muncesc in fiecare zi cu pasiune, cu dedicare, sunt constienta ca trebuie sa ma concentrez numai si numai asupra lui, altfel nu se va putea atinge. Cand spun scop nu ma rezum doar la planul profesional ci si la cel personal si social. Am ales societatea, am ales sa traiesc printre membrii ei si sa iau parte la activitatile lor, sa contribui la structurile dezvoltate de ei (familie, job, diferite grupuri sociale). Partea grozava e ca incerc sa fac lucrurile in asa fel incat individualitatea mea sa aiba cat mai putin de suferit; asta se poate doar prin compromis, compromis ce nu deranjeaza daca e echitabil ;) In interiorul meu nu se mai acumuleaza probleme care raman nerezolvate ci constant mintea imi cauta solutii pentru ele, le gaseste, le aplica. Nu in ziua in care apar, nu a doua zi, nu in saptamana respectiva, dar sunt linistita ca mai devreme sau mai tarziu rezolvarea va veni, fiindca stiu cine sunt, stiu ce pot, stiu unde am fost (ca mentalitate, comportament si incredere in sine) si unde sunt acum. Nu ma laud, ci impartasesc cu voi o revelatie, o impartasesc pentru ca sunt cat se poate de sigura ca unii dintre voi ati trecut/treceti prin aceeasi mlastina prin care m-am tarat si eu fara tinta... Tot ce se petrece inauntrul vostru se reflecta in exterior, in succesele/insuccesele voastre, in calitatea vietii.. este foarte foarte adevarat.

Indecizia

Lepad fricile si frustrarile asa cum leapada Baba Dochia cojoacele, una dupa alta, una dupa alta... Imi raman cateva mistuitoare dar si ele pierd teren cu fiecare zi. Azi mi-am zis : "o sa le arat eu lor! tuturor!" si-am strans pumnul si-am strans din dinti. Apoi a venit un om, m-a privit in ochi, mi-a zambit... si iarasi am uitat sa-i arat... sa-i demonstrez ca eu sunt Gigi duru si ca fac pe dracu-n patru! N-am putut.. n-am putut sa decid atunci, chiar in acel moment... asa ca am amanat decizia. Am de ales intre a ma inversuna impotriva unei mase mari de oameni sau de a ma lupta in continuare sa mentin echilibrul, sa tin la distanta revolta, dezamagirea pe care mi-o provoaca zi de zi unii oameni, uneori altii, cateodata aceiasi; mi-a trecut prin cap chiar ca nu am nimic de castigat daca-i iubesc; nimic... asa ca mai bine sa-i desconsider, sa-i ignor sau sa-i lovesc daca ajung prea aproape cu mizeriile lor intentionate. Sunt sigura ca as putea lovi si ca pana acum n-am facut-o pentru ca nu am vrut.

Pe zero

Cand ajungi la fundul sacului te opresti din scos. Eu am considerat ca mai este. Asa ca am continuat sa scot.. aer. Uneori esti atat de convins ca mai ai, incat nici cand vezi, fizic, in palma, ca nu-i nimic, tot te plimbi prin fata oamenilor si le arati acel ceva cu toata convingerea de care esti capabil.
Faza asta, dragilor, nu tine mult. E gol, e gol, ce drac sa faci. Te asezi cat mai confortabil si incepi sa-l umpli la loc. Mda, e mult mai usor sa gati toata treaba daca indesi inauntru rahat. Ala-i pe toate drumurile. Provocarea e sa ai atata rabdare incat sa aduni aur, fir cu fir, bob cu bob, din stanca, din mine abrupte, din rauri furioase. Si poate vei face foamea zgribulit langa un foc de paie, poate-ti vor fi zgariate mainile si picioarele, poate vei fi aratat cu degetul drept fraierul care indura, tampitul Don Quijote. Dar nu uita ca intr-o zi, aurul tau va fi rasplatit cu aur.

Se-asaza
in coltul lui
de monstru
Monstrul.
Si-aprinde galben
lumanarea,
cugeta negru
si sta.
Dar timpul
ii mananca
pestera;
si-l fura somnul.

..........
cum stau la teatru-n loja
cu mainile in poala...
cunosc actorul
mascat
de langa ghilotina;
el taie simplu
capete.
degeaba.
dar in culise, iata,
oglinda
i se mira
cum de a lacrimat,
cum de respira

Inchisoarea de carne 2

Ne puteam opri la inventarea armelor de foc. Ne-ar fi aparat de salbaticiuni si ne-ar fi asigurat si hrana. Ne-am fi putut opri la case de lemn incalzite de sobe. Ne-am fi putut opri la descoperirea penicilinei. Ca sa contribui la perpetuarea speciei nu e necesar sa traiesti 80 de ani. Ne-am fi putut opri la aritmetica de baza... Ne-am fi putut opri la venerarea unor animale sau corpuri ceresti ca zeitati. Dar iata! Pe langa transformarile prin care a trecut religia ca si concept, ii avem pe Aristotel, Schopenhauer, Kant, etc, etc, care au spart barierele gandirii obisnuite si au oferit alte viziuni asupra vietii, asupra Omului ca fiinta ce are constiinta de sine, de ceea ce-l inconjoara, constiinta galaxiilor si a Universului.
Simpla existenta cu sau fara upgrade-uri ale modului de viata nu avea nevoie de aceasta constientizare a spatiului, timpului si materiei. Genetica nu poate raspunde la intrebarea "DE CE?". Poate doar sa ne explice provenienta, evolutia, din punct de vedere stiintific dar pana aici poate merge.
Noua ni s-a dat, prin accident sau nu, capacitatea de a transcede lumea vizibila, plapabila, si de a privi dincolo de imperechere, mancare si somn, ni s-a dat capacitatea de a constientiza ca acolo, dupa cerul albastru, este NEMARGINIREA, INFINITUL. Ba chiar am putut sa si aruncam o privire... Nu este aroganta ceea ce eu sustin, este un fapt dovedit de Omul insusi prin propria complexitate. Insa, fiind obisnuiti cu aceasta complexitate, o luam ca si cum ni s-ar cuveni, ca si cum e normal sa o avem, ca na.. asa a fost dintotdeauna. Gresit! Trebuie sa o apreciem, sa ne deschidem si mai mult mintea catre noi si noi raspunsuri, viziuni, orizonturi. Pentru ca putem, suntem capabili! De ce sa ne limitam la a crede ca sfarsitul e in groapa cu viermi din moment ce Omul a demonstrat ca isi poate impinge limitele din ce in ce mai departe si pana acum nu s-a oprit?! Vi se pare normal sa ne impunem noi insine limite de acest gen daca natura ne-a inzestrat sa fim.. well.. limitless?!
Eu am ales sa nu ma opresc la notiunea "NIMIC". Eu aleg, bazandu-ma pe ce am expus in aceste doua postari, sa cred ca EU sunt parte din Univers si Universul este parte din mine, ca atunci cand corpul fizic va muri pentru ca biologic i-a trecut vremea, ochii spirituali care au constientizat imensitatea Cosmosului vor dainui si se vor armoniza, alatura energiei sursa. Asta e religia mea. Si dupa cum vedeti, Dumnezeul meu nu are barba.

Inchisoarea de carne

Omul e o fiinta spirituala. Care Stie, Simte si Poate. Omul construieste masa de fier. Mintea il ajuta sa creeze obiectul. De ce nu invers? De ce nu-l construieste masa pe el?? De ce neuronii fac acele conexiuni, de ce evolueaza constant, de ce nu ramane la stadiul de primata? De ce? Daca menirea este evolutia (evolutie demonstrata faptic, practic) care este logica unui sfarsit in putreziciune si viermi? Cum poti tu, privind istoria omenirii, sa crezi ca tot ce a creat Omul, tot ce a descoperit, ce a devenit in prezent e degeaba, fara rost, fara scop, doar ca sa fie?! Natura ii da ursului blana groasa ca sa-i tina de cald dar o vezi cumva montandu-i un GPS sub coada? Nu. Ursul nu are nevoie de GPS, scopul lui este contributia la ecosistem. Noi nu numai ca avem GPS atasat dar multe alte device-uri complexe care depasesc aria simplei existente pentru care nu sunt neaparat necesare.
Revin la intrebarea "de ce?!".
Daca nu ar fi fost necesar sa evoluam, sa gasim atatea raspunsuri, sa facem atatea descoperiri pentru un scop mult mai inalt decat reproducerea si popularea Terrei cum Doamne iarta-ma, sa urcam treapta cu treapta doar ca se ne transformam in NIMIC. Azi creez un soft pentru dispozitivul "plaman artificial" (atentie am zis soft, nu oala de lut) si maine dispar... efectiv fara urma... devin... nimic. Pai nu puteam sa devin nimic si fara sa stiu sa creez acel soft? La ce buna complicatia asta a naturii, a Universului, sa ma creasca, sa ma doteze cu asemenea inteligenta si apoi sa imi dea delete fara macar un recycle bin.
Daca dupa orice forma de logica atestata pana acum chestia asta face sens, eu imi scot ficatul, mi-l gatesc in sos alb si il mananc cu salata langa.



PS: "O primata idioata" (citat) nu isi va face niciodata cumparaturile la Auchan, nu va pilota un avion si nu va duce in cosmos o naveta spatiala. Ca n-o va face.